croniCA Conferintelor – partea I

Au inceput.

Si au inceput cu Matasel, in timp ce noi asteptam sa fie aranjate scaune aduse mult prea tarziu – cand s-a observat ca sala devenise neincapatoare (ce surpriza!). Alma, o tipa simpatica de la o alta  echipa participanta suferea pe motiv ca scaunele il asculta pe nenea in timp ce noi stam si asteptam cu usa in nas sa ni se faca ceva locsor in sala buclucasa. Acum vine intrebarea: pentru ce mai exista confirmari si liste de participare la conferinte daca ajungi la mutra locului si nu ai unde sta?) 

Asteptam sa se rezolve chestiunea cu scaunele. Intre timp mai biscuim, ne mai cofeinizam, vizite la buda barbatilor de ciuda ca a femeilor se face nevazuta (cine se gandea ca trebuie sa cobori scari ca sa ajungi acolo? asta-i discriminare!)

Intr-un final apar scaunele. Anca incepe sa socoteasca: or ajunge, n-or ajunge? Intr-un al doilea final (sic!) intram. Vestea buna: Am intrat! – in sala cu miros de cerneala (pentru mine) / hamburger (pentru Anca). Vestea proasta: Am ratat pe Matasel. Compensam prin mai-sus-postata caricatura (sarumana art-ului nostru). Daca nu putem sa croncanim/cronicarim despre spusele-i, macar sa il prezenteificam caricaturiceste.

ATENTIUNE!!! Aceasta caricatura este un pamflet. Orice asemanare cu realitatea (nu) este pur intamplatoare. Se recomanda a se trata cu umor. Resentimentele EXCLUSE. 

Psatta si Petre sau The Zen Way to Advertising

Sorin Psatta. Memorabil prin: nu stiu exact ce are, e la nivel de simtire, “FACE CEVA PE DINAUNTRU”. Nu stiu altii cum sunt, dar io, cand ma gandesc la ce face respectiva chestie (n-am retinut chestia, dar asigur ca nu e revelatoare in contextul de fata), stau si ma intreb: o fi legata de tranzitul intestinal? (sa va-ntreb, sa nu va-ntreb voua ce va trece prin cap la auzul respectivelor 4 cuvinte… hm). 

Colocvialitate, discurs ludic si senin ce iti oferea un anumit confort psihic + bonus = un aforism Zen. De apreciat atitudinea fresh care s-a simtit, de altfel, si la interviu.

Dan Petre. Nici lui nu i-a lipsit “the Zen groove”, tinand sa ne intelepciuiasca nitel cu un aforism Zen si un raspuns la o intrebare din public prin apel la un alt aforism… Zen Dincolo de asta, un discurs asa cum ne-a obisnuit la cursurile de publicitate – realist, solid, structurat. Plus pentru afirmatia “plannerul nu e cel mai singur om din agentie” (cum a spus… Matasel sau Psatta… ?), “ci cel mai putin singur, caci prietenii sai sunt consumatorii”

Mugur Patrascu. Mi-a fost imposibil sa trec cu vederea stigmatul limbajului publicitar: romgleza e la putere, fara doar si poate. Sau… altfel spus, despre tuluri (a se citi “tool”-uri) si fraze bilingve GENUIN publicitare

Una peste alta, discurs dinamic si exemplificari care au oferit macar iluzia interactivitatii pe care a  anuntat-o la inceputul prezentarii.

In ceea ce priveste RP ma rezum la:

• moderator cu exces de zel: domnul Teodor Frolu a tinut sa faca diverse completari la ORICE, sa raspunda la mai toate intrebarile venite de la public + afirmatia care m-a contrariat cel mai mult, raspunsul la “daca nu sunt sigura pe domeniul pe care vreau sa-l aleg, zic asta la interviu sau zic ca ma dau in vant dupa chestia la care am aplicat?” —> “in RP ai mai multe sanse daca zici ca nu esti sigur…” Buuuuuuuuun. Si atunci cum ramane cu afirmatiile speakerilor care s-au legat atata de pasiunea pe care trebuie sa o ai pentru domeniul respectiv, de seriozitate s.a.m.d? asta nu inseamna ca alegerea ta sa fie una solida? nu riscam sa tratam munca mai superfluu daca nu exista CREDINTA? na, oi fi eu prea utopica… dar nici tantiile-speaker nu prea au pledat pentru altceva
• s-a plecat cu un gust amar (am auzit oameni care spuneau, mahniti, “uite frate, adica muncesti o viata ca sa ajungi sa devii account executive si sa risti sa ramai account executive”. Nu negam ca s-a vorbit si despre CRESTERE SI AVANSARE, dar nota generala nu era una tocmai colorata. Cel putin asta a fost senzatia de final.

Simpatica Adela Jansen: – “echipa avea deja o experienta in spate cand am venit eu, eu doar am mai adus putina carnita”  + “mie-mi place foarte mult cuvantul asta, POFTA.”  

Simpatic Sorin Psatta: (intrebare din public) “Eu nu sunt foarte lamurita… care este, pana la urma, diferenta dintre client si consumator?” –> (remarca Psatta:) “Esti de la ASE?”

Simpatica Anca noastra: (intrebare Mugur Patrascu) “cine a auzit de DC++?” – rasete din sala – maini prin aer, multe maini prin aer, multe multe… ati prins ideea –> (remarca Anca:) “sa vezi acum cum vin astia sa ne aresteze pe toti”

Prima zi.

A, speram ca nu luati scaunele pana maine!

6 Comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack