interviul

imagine5.jpg 

Matinal. Da, pentru unii oameni care au inchis ochii abia la 6 AM,  ora 12 (datorata unei “mici” intarzieri de 50 de minute la boardul3 – dovada de blandete?) e o ora destul de matinala.

Ajungem la Piata Presei, ne asezam pe o banca in parc. O veverita. Veverita se apropie. Veverita se tot apropie. Botic pufoooooos! Va spun pentru ca l-a simtit varful degetelor mele. O data trecuta fascinatia veveritei-muza, ne-am reintors cu totii privirile spre ceasuri, asteptand sa “evoluam”. Se pare ca nu am evoluat la paralele, ci macar la adiacente, din moment ce ne-am calificat… Si, in ciuda emotiilor care hiperbolizau juriul la eleganta si gingasia unor calai, nu a iesit nimeni nici macar cu un fir de par in minus sau cu sangele in potir de cristal.

Totusi, nu am scapat de intrebarile dorite incuietoare ale lui Matasel. Dar cum in elaborarea strategiei ne metamorfozasem in instante mult mai crunte decat oricare dintre membrii juriului, n-am stat pe ganduri la nici una. “Bun, dar voi nu ati aratat in campania asta ce oferiti” – si aici legatura cu campania trecuta (na ca www.mapn.ro si Chucky tot au avut un rol). Zic io: cea trecuta a fost oarecum de informare cu accent pe beneficiile materiale, deci pe palierul rational, pe care noi il completam in aceasta campanie cu latura emotionala + intervine Anda cu procente pentru a arata ca oricum constiinta locului de munca stabil exista si trebuie venit cu altceva).

De ce am luat ca insight calitatile si nu aventura?

1.                    Pentru ca aventura a fost primul lucru ce ne-a venit in cap (Ancai, mai exact) – regula profei de publicitate: intotdeauna ganditi-va la o alta varianta, la prima se va mai gandi sigur cineva (bine am facut, se pare, “prietenii” stiu de ce :p).

2.                     Riscul: avem de-a face cu o institutie de stat => nu-si permite asocieri de orice fel – cand te joci cu imaginea ei, o faci cu mai multa grija decat o faci cu o bere

3.                     Armata trebuie sa aiba anumite standarde (cica ar fi armata NATO) => trebuie chemati oameni capabili (pustanii care se dau cu skateboardul s-ar putea sa nu fie de ajuns) => prin apelul la calitati gadili orgoliul

4.                     Si-ar mai fi 😀 Ah, de mentionat ca am primit si noi fluturasul cu “spune nu mouse-ului”. Cu toate acestea am facut pe incapatinatii si am prezentat ajutandu-ne de un ppt., nu de alta dar imaginea face infinit mai mult decat o descriere (aici vorbim de executii). Si doar nu am facut noapte alba ca sa nu aratam Saint Bernard-ul facut dupa bidonul de bors de la mama! J)

Si, in final, prezentarea noastra popaiz.ppt (lasati sa mearga efectele la primul slide ca ii e drag Andei de el J). Pentru cei ce nu inteleg spotul TV -> http://www.olimpiadelecomunicarii.ro/index.php?option=com_formulare&task=view&an=2007&proba=Advertising&board=0&id=2844&Itemid=149

Gata, acuma ca v-am satisfacut curiozitatea despre ce au mai facut si altii in “camera de tortura” a juriului, LA MUNCAAAAAAAAAAA! 

„preselectziing”

dscf1834.jpg -> scena-saint-bernard-1.jpg 

Povesteam, la un moment dat, cum ne-am strans noi din iarna cinci fix fara unul  si cum s-a ivit si cel din urma membru in preajma aparitiei temei de preselectie. Buuun. Apare tema. Reactii “orgasmice” (daca mi-e permis sa folosesc o expresie foarte utilizata de nenea care ne cearta tot timpul) – a se lua in calcul ghilimelele!!!

Intr-una din zile, dupa ce suntem mustrati de oamenii din jur si, eventual, de constiinta, ca (ne) tralala(im), ne strangem noi frumusel in Hanu cu Tei la citit bancuri militaresti la Trahanache Junior (laptopul care cere mereu  sa am “putintica rabdare” drept razbunare pentru ca nu ii iau RAM). Apoi ne punem pe gandit strategie. Ce vrem, ce nu vrem, SWOT, brainstorming, meditatii asupra nemuririi temei, 2 ore cu autobuzul din Baneasa pana in Berceni, 45 de minute cu 301 din Aviatorilor pana in Baneasa, nervi, intarzieri, contradictii, incapatanare, www.mapn.ro, pustiul din spotul de pe site ii da cosmaruri Ancai (Chucky, Chucky), gugalit campanii pe youtube sa vedem cum e armata pe alte meleaguri… americani, muzica holiudiana, s.m.m.m.m.a. (m = multe, m.m.m.m. = ghici!), pus la punct strategie, cautat nod in papura pana si la nodul din papura, creatie, iluminat mintile sub becurile ceainariei.

Ultima 100m… noapte aproape alba in asteptarea storyboard-ului la care lucra de zor Vali, facut poze tampite pentru ajutat la perspectiva – a se vedea imaginile (inainte si dupa J, bidonul pe post de cap de caine, etc) Criza de ras care trezeste lumea care dormita pe la 4 dimineata. Lumea trezita se duce la frigider, scoate inghetata dezghetata (lipsa loc in congelator) si vara pe gat. Dimineata trezit greeeeeeu si mers la interviu. Dar aici intra alta poveste.   

inceputul..

popeyes.jpgCam la doua zile dupa ce aparuse pe site-ul olimpiadelor tema pentru preselectii primesc sms la 9 dimineata !!! (9 dimineata e un moment tragic pentru o persoana care se imbufnitase cu o noapte inainte si adormise in zori = explicatie pt bolduit si semnele de exclamatie aferente) de la Anca.

Varza de Anca (a se percepe drept alint) isi exprima dorinta arzatoare de a se alatura echipei noastre alcatuite – la nivel potential inca din iarna – din fix cinci oameni MINUS UNUL. Ton ceva disperat. O sun. Varza era atat de confuza (nu stiu exact de la ce i se tragea) incat avea senzatia ca formularele de inscriere trebuie trimise inainte de rezolvarea temei, adica in ziua aia cel tarziu. Nu ca ar fi fost si anul trecut la olimpiade si n-ar fi stiut. Eh.

2 fete care fac scandal si 3 baieti care nu fac scandal, dar fac scandalul (inca un motiv pentru care NU meritati ziua barbatului :P), o tema de ti-e mai mare dragul, creiere furtunoase, certuri, presiune, cautat locuri care sa inspire framantare intelectuala, inlocuit framantare intelectuala cu framantare de pumni, rasete, certuri, inceput furtuneala creieroasa prin lectura de bancuri despre armata, pregatit surprize pt sarbatoritii echipei, certuri iarasi, rasete iarasi – hai ca incepe sa mearga, sta, merge, sta, merge, merge, MERGEM!

(pentru curiosi, prezentarea temei de preselectie va fi postata foarte curand, alaturi de povestile privitoare la cum a decurs interviul si alte detalii)

visul imaginatiei

visul.jpg

…sau despre brand-urile care stau sa se iveasca :))

paranteza] se pare ca ar fi un lant de magazine, cel din imagine sade mandru pe lipscani in Craiova, altul printr-un Ramnic (ori Valcea, ori Sarat) si nu-i exclus sa mai ochim minunatia si prin alte parti ale plaiului care nu le-a vazut pe toate, dar a vazut destule [inchis paranteza

lunga geneza a blogului

Mentionez ca aceste randuri sunt scrise inainte sa existe blogul intrucat vrem sa iasa asa grozav ca..nu mai iese…

Anda(sefa) si Anca(eu): oooo in sfarsit o modalitate prin care ne putem pune in valoare ideile noastre crete despre publicitate ;))

Dan (initiatorul viitoarelor povesti despre mintea bolnava a lui Dinu- viitor mare publicitar deocamdata aspirant irascibil si frustrat , povesti in care imi voi baga si eu nasul ca nu ma pot abtine) si Vali(art director-ul echipei care da viata ideilor noastre de lut si bere in Herastrau) : „Poi daca trebuie sa il facem il facem cum sa nu…stai mah Anda calma nu te mai enerva”

Marius(impaciutor ca intodeauna..nu o sa reusesc niciodata sa ii inteleg rabdarea): „Stai mah Anda calma acum vrei sa fim certati toata ziua?”

Anda: „ Anca mai zi-le mah si tu de ce ma stresezi numai pe mine?”

Ce-i drept se cam sparg toate in capul Andei ca doar ea ne-a adunat…:D Eu sunt convinsa ca o sa ne iasa intr-un final si o sa ne iasa inca foarte bine…Pentru ca il facem in primul rand pentru noi si abia apoi pentru Olimpiade. Si o sa il continuam si dupa.

Ne vedem in lumea virtuala ca pe cea reala am disecat-o deja prea mult.

in apararea publicitatii

Semestrul trecut am primit o bibliografie de la domnul Dan Petre si cum suntem copii silitori am mai citit si noi cate o carte-doua din cele 50. Printre aceste carti se numara si „Fericirea ca obligatie- Eseu despre standardizarea prin publicitate” de Francois Brune. Cartea m-a suparat destul de tare cu atat mai mult cu cat orice argument pe care incercam sa il aduc pentru a apara publicitatea era deja anticipat de autorul cartii ( de exemplu ca publicitatea e o poezie a obiectelor, o exprimare a lor, ca daca oamenii au langa ei produsele care li se potrivesc se simt mai increzatori, etc) si distrus in 3 secunde.

Printre acuzele pe care le aduce Brune publicitatii se numara:

-concentrarea exclusiva asupra placerii( a dobandi placerea devine o obligatie)

– dezvoltarea unui narcisism imediat(publicitatea ii ofera individului o parere foarte buna despre insusi oferindu-i anumite tipologii cu care sa se indentifice)

– cultivarea orgoliului

-laudarea indivizilor doar pentru ca achizitioneaza produsul, calitatile lor adevarate fiind neluate in seama

– denaturarea comunicarii

– reclamele exploateaza procedeele stilistice si retorice, lingvistice si vizuale, denatureaza si realitatea prin ceea ce spun despre ea-produce frustrari, creaza nevoi

-duce la uniformizare indicand detaliat comportamente de imitat-ofera o lume falsa-aspiratiile individuale sunt reduse la lucruri si inchise in acestea-si multe multe altele, nu mai scriu ca mai mult sange rau imi fac 

Si acum rog apararea sa ia cuvantul.Si incep eu : publicitatea ajuta oamenii in achizitionarea produselor de care au nevoie(adica nu stai ca prostu sa te holbezi 10 ore la un raft gandindu-te oare ce sa cumperi) si pe deasupra o face si distractiva(la cate spoturi tv nu se rade?). Mai am eu si alte argumente si frustrari…cauzate de carte si nu de publicitate…dar vreau sa vad ce spuneti voi. Eu una m-am saturat de cata lume se ia de publicitate.