ZIUA MEA DE AZI

Ziua mea a inceput inainte sa ma trezesc, cu un vis. In acel vis un curcan inghitea rapid si furios butoanele tastaturii mele. Curcanul era, dupa toate aparentele, animalul de companie al lui Che Guevara care, asezat comod pe canapea, dadea din cap aprobator. Cum am deschis ochii am pus la cale o revolutie: nu aveam sa intru toata ziua pe internet, si in special pe messenger, in ciuda tutror urarilor de „ vorbim/stabilim pe mess” pe care le primisem in seara precedenta.

Lasand camera curatata de lumea virtuala si imaginand manifeste impotriva situatiilor care au dat nastere la bancuri de genul „ afara ninge!- da-mi si mie un link sa vad!” , ma hotarasc sa dau „buzz” la vreo trei –patru prieteni si sa verific astfel offline-urile face-to-face. Stiind ca a-i gasi la orice ora pe mess nu inseamna a-i gasi neaparat si acasa, ma gandesc sa apelez la telefonul mobil. Cum gasesc doua mesaje cu „ intra pe mess” si „ vezi ca ti-am trimis link-urile”, decid sa fac vizite neanuntate, ca atunci cand stai pe invisible si apari pe neasteptate pe monitorul cuiva.

Pe strada struguri, gogosi, ziare, autobuze, un vagabond de cincizeci de ani alergand in rochie de mireasa si telefoane de vanzare. Asteptand cateva minute mai tarziu metroul, raman cu ochii la un tip, care dupa ce isi tapeaza freza sa din anii 70 isi indeasa pieptanul(mic, ce-i drept) in aceeasi freza de circumferinta uluitoare si innecata in fixativ. Ma gandesc ca ar merge de un viral pe youtube, apoi cer imediat iertare cauzei mele nobile pentru un asemenea gand” internetician”.

Dupa ce parcurg traseul Berceni-Tineretului-Dristor fara succes in a-i vedea pe prietenii mei in carne si oase, nu in pixeli, ajung la Izvor.Aici ma emotionez de-a dreptul cand o gasesc pe prietena mea cea mai buna acasa. Ma intreaba daca mi-a picat net-ul, si inainte sa ii povestesc cu pasiune despre idealurile mele revolutionare, ma ia intr-un bar unde canta trupa „Les elephants bisares” , al carei solist e prietenul ei.

De-alungul spectacolului, meditez profund la cat de poliglota e trupa: membrii sunt romani, vorbesc cu publicul in franceza si canta in engleza. La sfarsit, dupa mai multe piese rock nu tocmai de un calm imperturbabil, ne facem poze cu formatia. Inainte sa plec spre aparatamentul meu devirusat solistul ma striga si-mi spune ca-mi va trimite a doua zi pozele pe mess.

Ajunsa acasa nu intru pe mess(ca doar e ziua mea de revolutie) dar dau search pe Google „Che Guevara” pentru a-i demonstra amicului meu din vis ca el „sta” mai mult pe internet decat mine.