Al saselea membru PopEyes

dinu4-final-mic.jpg 

Am anuntat mai demult pe blog numele lui Dinu, aspirant spre publicitate frustrat si irascibil. Cred ca este timpul sa recunoastem, desi ne este putin frica, ca el este cel de-al saselea membru al echipei PopEyes.

Cine este Dinu?

Caracterul ultraintrovert si lipsa totala de dezvaluire personala ale lui Dinu ne obliga sa-i facem o scurta descriere a trecutului pe baza putinelor sale povestiri dar mai ales prin  pura noastra imaginatie.

Dinu este fiul cel mic al unui strungar din apropierea Bucurestiului. Data exacta a nasterii sale este din pacate necunoscuta datorita unui tragic incendiu din copilarie in care, atat actele cat si parintii sai au fost rapusi de foc.

Ramas orfan, Dinu a fost adoptat de un unchi din partea tatalui, fost antrenor de box ce locuia intr-o zona rau famata a capitalei dambovitene. Astfel educatia primita de Dinu a fost una exagerat sportiva si la varsta de 19 ani era la una pas de  a castiga titlul national la categoria 80 de kg. Pe ring insa, si-a pierdut cumpatul si a incurcat adversarul cu arbitrul. Astfel el a trebuit sa paraseasca pentru totdeauna lumea sportului.

Dinu se vedea in fata unui zid chiar la inceputul vietii sale. Incerca mai multe slujbe la unele dintre ele chiar fiind angajat. Viitorul avea o voce sumbra pentru Dinu si el stia foarte bine acest lucru. Incetul cu incetul s-a inchis in sine si in scurt timp a devenit dependent de televizor. Intr-o seara dupa ce isi urmari serialul preferat pe unu din posturile comerciale, se culca si avu un cosmar pe care nici el nu si-l mai aminteste. Tot ce isi aduce aminte acum este ca s-a sculat transpirat si, dupa ce a strigat-o odata pe o fosta prietena de a lui pe nume Cici, a inceput sa repete fara oprire „Napolitana triunghiulara Yup”. De atunci a realizat cat de mult ii place publicitatea si desi nu stia prea multe despre ea, era hotarat sa isi faca un viitor in acest domeniu.

Cum l-am cunoscut noi pe Dinu?

Iata-ne pe noi in ziua preselctiei cu fetzele noastre de care v-am mai povestit urcandu-ne in autobuz catre locul (al carui nume eu nu l-am retinut inca) unde aveau loc „afacerile” cu olimpiade. Iata-l insa si pe Dinu in acelasi autobuz, cu aceeasi fatza „pe el” (tocmai fusese concediat pentru a infinita oara). Se uita la mine ciudat, nu ii raspund, ma indrept catre usa, il calc pe picior, zic usor catre ceilalti „Fuck”. Ma ia de guler si ma prinde intr-un fel de triplu Axel insa, inspiratia divina ma face  sa ii spun ca trebuie neaparat sa ajung la prezentare. Ma intreaba „ce prezentare?”, la care ii raspund „la olimpiade la publicitate”. Ce situatie putea fi mai penibila, eu zicandu-i unui bataus de doi metri  cu taieturi de cutit pe fata ca merg la olimpiade. Mi-a dat imediat drumul de guler si mi-a zis „ce misto, vreti sa ajungeti in publicitate?”. Zic „Da”, „de cand imi doresc si eu sa particip…pot sa va ajut cu ceva?” I-am raspuns ca nu se poate pentru ca echipele sunt de 5 oameni, i-a parut foarte si rau insa ne-a intrebat ce juriu avem. I-am zis ca avem juriul trei si ne-a asigurat ca daca avea sa ne faca probleme sa-i dam un bip in timpul prezentarii pentru a-i „brutaliza” (a folosit exact acest cuvant) putin pe membrii juriului.

Din fericire prezentarea a iesit bine si Dinu s-a simtit din nou prost ca nici macar atat nu a putut face pentru noi si publicitate. Toti cinci ne-am induiosat de suferinta lui si l-am asigurat ca exista la fel de multe sanse pentru el cum exista si pentru noi ca sa ajungem in publicitate. Astfel ia nastere sectiunea noastra din blog „Mintea bolnava a lui Dinu”. Ganduri, nemultumiri, analize si planuri de viitor ale lui Dinu, toate cu si despre publicitate vor fi spoite de mintea lui in  aceasta sectiune.